O carte intră în domeniul public atunci când drepturile patrimoniale de autor asupra ei expiră, iar în România și în restul Uniunii Europene regula generală este de 70 de ani de la moartea autorului. Din acel moment, textul original poate fi tipărit, digitalizat sau adaptat fără acordul moștenitorilor și fără plata unor drepturi. Regula pare simplă, dar o ediție concretă conține adesea și elemente care rămân protejate.
Cum se calculează intrarea unei cărți în domeniul public?
Termenul de 70 de ani începe să curgă de la 1 ianuarie al anului următor morții autorului, nu de la data exactă a decesului. Un autor mort în 1950 are, așadar, opera liberă de drepturi patrimoniale începând cu 1 ianuarie 2021. Calculul pe ani întregi face ca toate operele autorilor decedați în același an să intre în domeniul public deodată, la începutul aceluiași an.
Pentru situațiile mai puțin obișnuite, punctul de pornire se schimbă:
| Situația | De când se numără cei 70 de ani |
|---|---|
| Autor unic, cunoscut | De la 1 ianuarie după anul morții autorului |
| Operă scrisă de mai mulți coautori | De la moartea ultimului coautor în viață |
| Operă anonimă sau sub pseudonim neidentificat | De la aducerea legală a operei la cunoștința publicului |
| Pseudonim sub care autorul este cunoscut fără dubiu | Ca la autorul unic, de la moartea acestuia |
Principiile generale ale protecției sunt prezentate pe larg în materialul despre ce acoperă drepturile de autor.
Ce rămâne protejat chiar dacă textul original a intrat în domeniul public?
Rămân protejate toate contribuțiile noi adăugate textului vechi, fiecare cu propriul termen, calculat după autorul ei. Acest lucru contează mai ales la reeditări, unde cea mai comodă sursă este de obicei o ediție recentă.
- Traducerea: traducătorul are drepturi proprii asupra versiunii sale; un roman străin vechi poate fi liber în original, dar protejat în traducerea făcută acum câteva decenii.
- Prefața, postfața și notele: sunt texte autonome, cu autor propriu.
- Ilustrațiile și coperta: desenele, fotografiile și grafica unei ediții moderne aparțin creatorilor lor.
- Adaptările: o repovestire pentru copii sau o dramatizare sunt opere derivate, protejate separat.
Se mai respectă drepturile morale după expirarea termenului?
Da, în dreptul românesc drepturile morale nu se sting odată cu cele patrimoniale. Dreptul de a fi recunoscut ca autor și dreptul la respectarea integrității operei continuă să existe, ceea ce înseamnă că o carte din domeniul public poate fi republicată gratuit, dar nu sub alt nume și nu cu fragmente schimbate prezentate drept textul original. Prescurtările și modernizările de ortografie sunt posibile, cu condiția să fie semnalate cititorului.
Ce verificări se fac înainte de reeditarea unei cărți vechi?
Înainte de reeditare se verifică data morții autorului și proveniența exactă a textului folosit ca bază. Pașii obișnuiți sunt următorii:
- Se stabilește anul morții autorului din surse de referință și se adaugă 70 de ani plus unul.
- Se verifică dacă opera are coautori, traducători sau îngrijitori ai căror termene nu au expirat.
- Se alege ca sursă o ediție veche, ea însăși liberă de drepturi, sau un manuscris, nu o ediție recentă cu intervenții protejate.
- Se notează în caseta tehnică ediția după care s-a făcut reproducerea.
- Coperta, ilustrațiile și aparatul critic se realizează din nou sau se licențiază separat.
Pentru partea contractuală a unei reeditări, utile sunt observațiile din ghidul despre gestionarea drepturilor de autor și a contractelor, iar o ediție nouă are nevoie de propriul cod, așa cum se explică în articolul despre obținerea unui ISBN.
Este domeniul public același în toate țările?
Nu, durata protecției și regulile de calcul diferă de la un stat la altul. În Uniunea Europeană termenul de 70 de ani este armonizat, însă în alte țări există termene mai scurte sau mai lungi, iar unele sisteme juridice folosesc ca reper data publicării, nu data morții autorului. O carte liberă de drepturi în România poate fi, prin urmare, încă protejată în altă țară, lucru important pentru edițiile digitale vândute internațional.
Unde se găsesc texte din domeniul public pentru lectură sau reeditare?
Cele mai sigure surse sunt bibliotecile digitale ale instituțiilor publice și arhivele care indică explicit statutul juridic al fiecărui titlu. Ele oferă scanări ale unor ediții vechi, utile atât cititorilor, cât și editorilor care au nevoie de un text de bază verificabil. Fișierele descărcate se păstrează ordonat, cu sursa și anul ediției notate, după modelul descris în ghidul despre organizarea bibliotecii digitale de cărți și notițe. Pentru situațiile neclare, de pildă moștenitori necunoscuți sau autori cu dată a morții nesigură, decizia se ia după consultarea unui jurist specializat în proprietate intelectuală.
